Cum ar fi ca la intrările din Bucureşti să schimbăm semnele alea cu Bine aţi venit în Bucureşti cu
BINE AŢI VENIT ÎN BUCUREŞTI. just Keep Driving
Atunci când vrei să treci pe celălalt mal, primul lucru pe care-l cauţi e un pod. Dacă podul e prea departe sau chiar inexistent, şi eşti cu dare de mână, te apuci să-l construieşti.
În teoria discursului, cât şi în manualele de campanie electorală, partea asta de început se numeşte building common ground. Găseşte un punct comun între tine şi audienţa ta, şi foloseşte-l pentru a-ţi atrage simpatie.
Simplu? Pe cât de simplu, pe atât de complicat. Uite, doi candidaţi din alegerile locale timişorene au ales simbolurile echipei Poli, mândria, dragostea şi sufletul timişorenilor pentru a crea common ground. Un candidat (Emil Cristescu) a luat culoarea, altul a parafrazat un celebru slogan, şi-a zis Forza Timişoara, Forza Grapini.
Sigur, în locul doamnei Grapini (cel mai onorabil candidat, în paranteză fie spus) eu aş fi ales altă lozincă: Indiferent / de rezultat / Ciuhandu este de .... /
.....
Ce-i rău în asta? Timişorenii nu cred că suspectează vreun candidat că nu ar fi fan Poli. Noi ştim că, măcar declarativ, ei iubesc echipa până la moarte. Se subînţelege!!!
Şi atunci? Atunci e o greşeală. Decât să încerci să convingi electoratul de un lucru de care ei sunt deja convinşi, mai bine zici de gropi. De praf. De parcări. Nu?
Un slogan bun ar fi Şi eu găsesc greu o parcare.
O sa fiu scurt si precis. În campania asta televiziunile locale fac nişte căruţe de bani.
În emisiunea electorală a lui Adam, de la Analog TV, Timişoara, emisiune de luni până vineri, cu maxim 3 invitaţi, fiecare candidat cotizează cu suma de.... ia ziceţi o cifră acolo.... NU, n-aţi ghicit, sorry.
1500
euro + TVA
La europarlamentare scorul era 1000.